Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vrei tu

    Acesta este titlul cartii scrise de Larry Crane ce mi-a schimbat viata si mi-a deschis apetitul pentru alte cartii de dezvoltare persoanala. Datorita ei am inceput sa vad lumea cu alti ochi si sa constientizez ca numai de mine depinde felul in care ma simt si ca ceilalti nu merita sa aiba nici o putere asupra mea.

    "Omul plin de iubire dispune de cea mai puternica forta din univers. A iubi echivaleaza cu a fi puternic."

    "Tu te poti bucura de tot ceea ce iti doresti, de intreaga iubire si fericire din Univers si de toate roadele acestora. Ia acum decizia sa practici iubirea. Incepe cu tine insuti. Scopul meu suprem este sa invat sa ma iubesc neconditionat. "

   "Orice lucru pozitiv care se intampla in viata ta reprezinta un castig. Proiecteaza-ti iubirea asupra fiecarui castig, oricat de marunt ti s-ar parea la prima vedere. Devino constient de aceste castiguri si noteaza-le. In acest fel se vor multiplica la infinit."

    "Motivul pentru care nu m-am bucurat pana atunci de fericire era ca imi dorisem ca ceilalti oameni sa ma iubeasca. Din cauza acestei asteptari, fericirea mea era incerta si efemera, motiv pentru care, motiv pentru care m-am simtit multa vreme mizerabil."

    "Mi-am dat seama ca singurele momente in care am fost cu adevarat fericit au fost cele in care eu am fost cel care emana iubire, nu in cele in care m-am bucurat de iubirea altora."

   "Fericirea este consecinta iubirii pe care o emanam. Daca imi pot amplifica iubirea, imi pot amplifica simultan si starea de fericire."

   "Realizarea faptului ca fericirea, starea de sanatate, bogatia si pacea interioara sunt determinate de capacitatea omului de a iubi a fost marea revelatie a lui Lester Levenson si darul lui pentru noi toti. Lester si-a petrecut restul vietii ajutandu-i si pe alti oameni sa descopere secretul care i-a fost revelat."

    "Iubirea umana este egoista si nu are nimic de a face cu iubirea divina, care este complet altruista si neconditionata. Iubirea reala se adreseaza intregului Univers, nu doar unei persoane de care te simti atras. Ea integreaza toti oamenii din lume, nu doar un singur individ. Iubirea reala, divina, este sinonima cu acceptarea neconditionata a tuturor fiintelor din Univers."

    "Marea majoritate a oamenilor confunda iubirea cu aprobarea egoului lor. Aceasta nu este insa o iubirea reala, de aceea ea nu ofera o satisfactie pe termen lung. "

   "Iubirea este sinonima cu daruirea lipsita de orice fel de atasament, fara asteptarea de a primi ceva in schimb."

Putem renunta la ceea ce iubim ?

    Fara indoiala, aceasta este cea mai mare dovada de iubire. Totusi, nu este un gest la indemana oricui, pentru ca noi, muritorii de rand, suntem mult prea egoisti pentru a putea renunta la ceea ce ne aduce bucurie si pofta de viata. De multe ori ne bazam pe altii pentru a ne oferi afectiunea dupa care tanjim atat de mult. Cel mai simplu ar fi sa o cautam in propria persoana, dar din nefericire pentru noi, nu posedam educatia si intelegerea necesare actului de iubire de sine. Am fi mult mai impliniti sufleteste daca nu am mai incredinta altora fericirea care ni se cuvine de drept. In plus, daca ajungem sa ne iubim pe noi insine , ii putem molipsi si pe cei din jur sa ne indrageasca. Sa o citez pe Sandra Bullock : " people care about people that care about themselves " . Adica, daca noi ne pretuim si iubim din toate punctele de vedere ceea ce suntem, ceilalti se vor indragosti iremediabil de ceea ce gasesc in noi. Iar de cele mai multe ori este vorba de calitati pe care si ei isi doresc sa le cultive. Asta ne atrage cel mai mult unii la altii, cautam o versiune imbunatatita a noastra, pe cineva sa ne completeze si de la care avem multe de invatat.

       Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit, vine un moment in viata noastra cand trebuie sa luam o decizie care ne sfasie pe dinauntru. Incercam sa evitam sau sa amanam cat putem de mult acea clipa inevitabila. Nu renuntam numai la persoanele cu care nu ne putem imagina un viitor, cu care avem dificultati in comunicare sau ale caror vicii ne scot din sarite, parteneri de viata care ne transforma in ceea ce nu suntem numai de dragul de a pastra o relatie toxica.

        Uneori trebuie sa lasam sa plece de langa noi tocmai persoana pe care o iubim cel mai mult pe lumea aceasta, sufletul nostru pereche, posesorul chipului pe care l-am visat de atatea ori. Si nu pentru ca nu ne-ar impartasi sentimentele, pentru ca de fapt si acesta ne iubeste la fel sau chiar mai mult. Este o iubire ce te loveste ca un fulger, te mistuie, te arde in interior, iti ia respiratia cu fiecare sarut pasional, iti face inima sa bata mai tare ca oricand si simti din prima clipa ca este "the one", traiesti la intensitate maxima fiecare clipa la gandul ca este prea frumos sa fie adevarat si se poate sfarsi oricand. Oricat de perfect ar parea totul, nu iti ramane decat sa accepti faptul ca v-ati cunoscut la locul potrivit, dar in momentul gresit. Poate inca nu a venit vremea voastra sau poate ati asteptat prea mult si este tarziu sa va consumati frumoasa poveste.

        Cand iubesti cu toata fiinta ta, ai face pana si imposibilul sa ii daruiesti fericire deplina fiintei pe care o adori mai mult decat orice. In dragoste nu este loc de egoism, ci de sacrificiu de sine. Nu poti sa te gandesti numai la cum plutesti tu pe norisorul tau roz si pufos si cat de implinit te simti in momentul respectiv. Daca lumea s-ar sfarsi ai fi impacat ca ti-ai cunoscut jumatatea sufletului tau.

      Sa nu regreti niciodata ca nu i-ai marturisit cat de mult il adori, venerezi, divinizezi. Nu tine in tine, orice ar fi, arata-i cat de mult inseamna in viata ta atunci cand ai ocazia. De fapt, fiecare zi trebuie privita ca pe un dar ceresc, fii recunoscator pentru tot ce iti daruieste Dumnezeu. Ai avut parte de cea mai frumoasa poveste de iubire, ce poti sa ceri mai mult ?
 
        Nu a zis nimeni ca sufletele pereche vor ramane impreuna pentru tot restul vietii si multe altele de acum incolo. Poate ca aceasta dragoste mistuitoare este atat de pretioasa tocmai pentru ca te poti bucura de ea numai pentru o perioada scurta, in care daruiesti ce este mai bun si mai frumos in tine. Din nefericire vine un moment in care esti nevoit sa analizezi pe toate partile relatia si sa pui binele lui mai presus de fericirea ta. Asta nu inseamna ca a incetat sa te mai iubeasca, ci dimpotriva, te iubeste mai mult ca oricand. Dar nu sunteti numai voi doi pe lume. Trebuie sa luati in calcul si factorii externi . De exemplu, o familie care are alte planuri ce nu te includ pe tine; toti parintii vor ce este mai bun pentru copii lor si ii cresc cum pot ei mai bine. Acestia considera ca nimeni nu este suficient de bun pentru puisorul lor mult adorat. Parintii sunt sfinti, nu poti sa ceri vreodata cuiva sa aleaga intre voi. Acesta ar fi un gest imatur, egoist si nedemn. Un alt caz il reprezinta o cariera demna de toata admiratia peste mari si tari, pentru care iubitul tau a muncit pe branci toata viata. Tu trebuie sa il sustii si sa il incurajezi sa isi atinga potentialul, chiar daca va realiza acest lucru atat de departe de tine. Il iubesti si il vei lasa sa plece, in speranta ca nu te va uita si va face tot posibilul sa fiti impreuna cat mai curand.

     Oricare ar fi situatia, pentru tine el va fi intotdeauna "the one that got away", cel la care te vei gandi zilnic, pe care il visezi si te trezesti speriata ca nu il vei mai avea aproape, cel despre care le povestesti cu multa afectiune prietenelor tale  de fiecare data cand te intreaba daca ai mai vorbit cu el. Dupa o vreme ajungi sa te resemnezi ca el nu se va mai intoarce. Tot ce poti face este sa incerci sa iti construiesti un viitor cu "second best" si sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca aceasta relatie sa functioneze. Singuratatea doare prea tare. Poate nu va avea aceeasi intensitate ca dragostea pe care ai impartasit-o cu el, dar puteti compensa prin afectiune, respect, loialitate, fidelitate, prietenie.

    Bucurati-va de ea atata timp cat o aveti si apreciati iubirea pe care o primiti, rasplatind-o cu si mai multa iubire oferita!

No expectations

     Viata asta este atat de dura uneori incat te pune la pamant cand te astepti cel mai putin, cand simti ca toate planetele s-au aliniat in favoarea ta si nu iti mai incapi in piele de fericit ce esti. Parca nu iti vine sa crezi ca ti se intampla atatea lucruri minunate. Dar stai, nu te bucura inca. Esti intr-un montagne-russe, dupa ce ai ajuns in varf si esti deasupra a tot ce vezi in jur si simti ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior, in secunda urmatoare esti obligat sa cobori brusc, fara a putea constientiza ceea ce tocmai s-a intamplat.

     Am invatat ca singurul mod in care putem evita o dezamagire de proportii din partea celor pe care ii iubim este sa nu avem nici o asteptare de la acestia. Nu poti fi ranit daca nu ai aspiratii inalte.  Doare prea tare cand, in ciuda faptului ca le esti mereu alaturi, zi si noapte, ii ajuti cu cele mai nebunesti si greu de pus in practica favoruri, realizezi ca nu iti apreciaza eforturile si iti intorc spatele singura data cand ai si tu nevoie de ei. Noi incercam in mod constant sa ii intelegem si sa ne punem in situatia lor, le oferim claritatea si obiectivitatea de care au nevoie pentru a lua cea mai buna decizie cand se confrunta cu o dilema. Oare nu meritam si noi acelasi tratament ?

    M-am resemnat cu faptul ca nu ii putem schimba pe cei dragi. Nu suntem noi responsabili pentru felul in care ne trateaza acestia. Tot ce putem face noi este sa ii iubim in continuare si sa ii acceptam asa cum sunt, fara a avea vreo asteptare din partea acestora. Cine stie ? S-ar putea sa ne surprinda in mod placut la un moment dat. Nu trebuie sa ne pierdem speranta, caci atunci chiar nu am mai avea nici o bucurie pe lumea asta rece si dura. Viata este mult prea imprevizibila pentru propriul nostru bine. De aceea trebuie sa fim pregatiti si sa incercam sa ne adaptam fiecarei situatii.

   Daca as fi stiut atunci ce stiu acum, sunt sigura ca as actiona fix la fel, pentru ca o astfel de persoana sunt eu si nu voi renunta la ce este mai frumos in mine din cauza altora. Eu sunt multumita de alegerile facute si imi asum greselile, pe care le vad ca pe niste lectii de viata destul de productive. Mi-am propus sa caut binele in fiecare persoana, indiferent cat de mult va trebui sa scormonesc . Dumnezeu ne-a dat viata tuturor si ne-a daruit cate un suflet nobil si plin de iubire fiecaruia. Doar ca unii il avem acoperit de prea multe straturi ce necesita a fi indepartate : de dureri, frustrari, egoism, invidie, egocentrism, prostie involuntara, ignoranta, indiferenta. Consider ca daca avem suficienta rabdare unii cu altii, vom ramane uimiti de persoanele minunate pe care le putem descoperi si la care nu ne-am fi asteptat niciodata.

    In incheiere o sa va las sa meditati asupra unuia dintre citatele mele preferate William Shakespeare : " Mereu sunt fericit ! Stii de ce? Pentru ca nu astept nimic de la nimeni, sa astepti intotdeauna doare. Viata este scurta, asa ca iubeste viata. Fii fericit si zambeste intotdeauna. Traieste doar pentru tine si aminteste-ti : inainte sa vorbesti, asculta. Inainte sa scrii, gandeste. Inainte sa ranesti, simte. Inainte sa urasti, iubeste. Inainte sa renunti, incearca. Inainte sa mori, traieste. "

Sa inspiram pentru a putea primi inspiratie

         Am remarcat pe propria mea piele ca gesturile celorlalti au o mare influenta asupra noastra, fie ca  realizam acest lucru sau nu. Sunt de parere ca trebuie sa imprumutam ceea ce apreciem cel mai mult la cei din jurul nostru. Ca sa o citez pe Alina Ceusan, una dintre bloggeritele cele mai indragite din mediul online : "Be the kind of person you would like to meet" . Acesta este motto-ul conform caruia isi traieste fiecare zi si ii iese de minune , din cate am vazut. 

      Nu ne-am nascut perfecti, dar avem tot timpul din lume sa ne dezvoltam, sa ne autodepasim constant, sa facem tot posibilul pentru a deveni cea mai buna versiune a noastra. Sa fim genul de oameni de care sa se simta mandri urmasii nostri, sa facem o diferenta in lume, sa ramana ceva bun de pe urma noastra cand noi nu vom mai fi. Acest obiectiv se poate realiza citind carti de dezvoltare personala, socializand cu persoane din diferite medii sociale de la care putem invata cum sa fim domni sau doamne in adevaratul sens al cuvantului si aici nu ma refer la un statut civil. Degeaba esti casatorita daca te comporti ca la usa cortului, nu ai maniere, bun-simt, decenta, respect, modestie. Nu vei fi niciodata o lady, asa ca nu mai pretinde contrariul !

       Eu aleg sa imi iau inspiratia de la doamnele ce emana eleganta prin fiecare por si impun respect fara a fi nevoie sa rosteasca vreun cuvant. Aleg sa fiu o persoana responsabila, inteleapta, matura, ce isi controleaza fiecare gest si tinuta pana in cel mai mic detaliu, imi asum deciziile si traiesc fara regrete, macar tot ma aleg cu o lectie invatata din toata treaba. Invat sa devin nobila, demna, gratioasa, gingasa, un pic mai dulce ( prea acra si sictirita am mai putut fi pana acum, ha ha, didn't saw that coming, did you :p ), corecta, disciplinata, muuult mai rabdatoare, optimista ( prea mult pesimism mi-a daunat grav psihicului :p ), sa imi construiesc o imagine de sine sanatoasa. Nu renunt la valorile si principiile mele, sunt mandra ca posed asa ceva intr-o societate care nu are nici cea mai vaga idee cu ce se mananca moralitatea si bunul simt. Nu ma las influentata negativ de catre cei din jurul meu, preiau doar ce merita luat in calcul de la acestia. Iar daca nu am nimic de invatat de pe urma lor, prefer sa ii tin cat mai la distanta. Recunosc ca mai am muuuult de lucru pana voi dobandi calitatile pe care mi le-am propus sa mi le insusesc, dar consider ca sunt pe drumul cel bun si nu am de gand sa ma opresc nici cand voi considera ca am reusit, intotdeauna este loc de mai bine. In plus, importanta nu este destinatia, ci calatoria in sine.

      Atata timp cat noi insine traim demn si frumos, cu credinta in suflet, tandrete in privire si caldura in glas, ii putem corupe si pe ceilalti sa ne urmeze exemplul. Daca le oferim bunatate, sinceritate si afectiune, eu sunt de parere ca trebuie sa se lipeasca ceva si de ei. Mi-ar placea ca oamenii sa transmita mai departe gesturile noastre altruiste si sa ii ajute pe altii, astfel incat sa se formeze un cerc al bunatatii. Da, stiu, cam bat campii, poate are ceva legatura cu faptul ca scriu la 3 dimineata. Dar imi place sa cred ca lumea in care sunt obligata sa supravietuiesc poate deveni un loc mai bun, dar acest lucru nu se poate intampla decat prin credinta. Numai Dumnezeu ne poate salva din intunericul iminent ce ne ameninta tot mai des ca ne va inghiti. Lumea a devenit prea rea, mult mai rea decat putem duce noi, simpli muritori de rand !

Să ne reamintim sa fim oameni

     Trist, dar adevărat ! Trăim într-o societate ce nu mai cunoaște noțiunea de bunătate, altruism, compasiune, integritate, empatie, onestitate, corectitudine, respect. Nu mai stim să întindem o mână de ajutor celor care au cea mai mare nevoie. Nu mai suntem capabili de a le fi alaturi celor dragi fara a-i judeca si a le spune cum sa isi traiasca propria viata. Am uitat sa incurajam, sa incercam sa descoperim ce este mai bun in cei care ne inconjoara, sa comunicam, sa fim iubitori, afectuosi, iertatori fata de cei care ne-au gresit.

      Ma intristeaza atata rautate in lumea in care traim. Uneori chiar cred ca se apropie sfarsitul, caci Dumnezeu nu mai poate indura atata machiavelism, dualitate, indiferenta, ignoranta, atatia criminali diabolici care ucid cu sange rece numai pentru propria placere bolnava. El ne-a daruit tot ce aveam nevoie pentru a trai o viata perfecta, iar noi ne batem joc de toata munca si iubirea Sa neconditionata. Nu stim sa fim recunoscatori pentru viata plina de abundenta pe care am primit-o fara sa o meritam. Ne gandim ca daca am avea mai mult am fi mai fericiti, dar acest lucru nu se va intampla niciodata. Daca ne concentram exclusiv asupra a ceea ce ne lipseste, vom atrage tot mai multe astfel de situatii, in loc sa fim recunoscatori pentru ceea ce ne-a fost daruit cu atata dragoste. Daca ne-am bucura si pentru putinul de care avem parte, atunci am primi din ce in ce mai mult.

     Eu consider ca atunci cand ajuti cu inima deschisa pe cineva ai parte de cea mai mare satisfactie sufleteasca. Bucuria si lumina de pe chipul lor care te priveste cu inocenta si stupefactie face sa merite orice efort si sacrificiu. Este priceless, you know ! Nimeni si nimic nu poate depasi acest sentiment. Daca fiecare dintre noi ar face zilnic un gest marunt si aparent insignifiant, dar care pentru cei la ananghie ar insemna totul, atunci am putea construi o lume mai buna pentru viitorii nostri copilasi, care se vor simti mandri de noi.

     De cateva saptamani eu mi-am propus sa las ceva frumos si semnificativ in urma mea oriunde as merge, astfel incat cei cu care interactionez sa isi aminteasca numai cu drag de mine cand nu voi mai fi prin preajma. Incerc sa ii inteleg pe oameni asa cum sunt ei, sunt constienta ca nu ii putem schimba pe altii, tot ce putem schimba este felul in care ii percepem noi. Sa empatizam cu acestia, sa incercam sa ajungem la esenta lor originara, sa daramam zidurile pe care si le-au construit in jur pentru a nu mai fi raniti, sa le oferim ceva ce au crezut ca nu mai exista in ziua de azi : bunatate neconditionata si omenie in adevaratul sens al cuvantului.

     După cum spunea și Zig Ziglar, unul dintre autorii mei preferati :" Suntem aici să vindecăm, nu să rănim. Suntem aici să iubim, nu să urâm. Suntem aici sa creăm, nu să distrugem."

   

Carpe diem sau...mai bine nu ?

   

     Da, cu totii iubim notiunea de a trai clipa . Dar cati dintre noi o punem in aplicare ? Eu una sunt convinsa ca nici 1% din populatie. Suntem atat de procupati sa ne construim un viitor, incat uitam sa ne bucuram de momentul prezent. Fara sa ne dam seama, timpul trece pe langa noi si pierdem definitiv ocazia de a ne bucura de micile placeri ale vietii.

    

     Îi invidiem pe cei care traiesc cu adevarat, profita din plin de fiecare oportunitate ce li se iveste in cale, lupta pentru a-si atinge cele mai inalte teluri, isi declara iubirea fara a le pasa cum sunt perceputi de cei din jur, actioneaza exact cum simt in fiecare secunda de existenta, isi asculta instinctul si dau curs inimii. 

  Noi, restul de 99%, suntem simpli spectatori la filmul vietii noastre. Ii lasam pe altii sa ne dirijeze fiecare actiune. Noi ne putem lua popcornul, ne asezam comod in fotoliu si privim neputinciosi cum se deruleaza propria viata fara acordul nostru. Suntem prea indiferenti, delasatori, nu am misca un deget sa ne fie mai bine, dar ne plangem constant oricui este dispus sa ne asculte despre cat de mult ne detestam slujba, colegii, prietenii, situatia finaciara, chiar si familia. Ne strigam frustrarile si deceptiile in patru zari, nu conteaza pe cine ranim cu ale noastre cuvinte pline de venin. Daca noi nu suntem fericiti de ce i-am lasa pe altii sa se bucure ? Adevarul este ca singurii responsabili pentru felul in care am decis sa traim suntem noi insine si nimeni altcineva. Daca stam bine sa ne gandim, nu ne-a pus nimeni pistolul la tampla pentru a face alegerile gresite. Cred ca la nivel subconstient suntem dependenti de nefericire, terifiati de a ne asuma riscuri fara a ne construi tot felul de scenarii paranoice in mintea noastra, ne complacem in anumite situatii care ne aduc multe frustrari, disperare si regrete, ne distrug esenta divina, ne ucid spiritul . Ce mai ramane din noi ? Numai un corp fizic, gol in interior, fara sentimente, ratiune si capacitatea de a distinge binele si raul.

      Ce ar fi daca am darui astazi tot ce avem mai bun si mai frumos in noi ? Cine stie ce aduce ziua de maine ? Numai cel de Sus, dar nu are de gand sa ne ofere indicii, doar ne-a inzestrat cu liberul arbitru. De noi depinde sa facem propriile alegeri, uneori cele corecte, alteori menite sa ne invete sa nu mai repetam anumite greseli. Pacat ca lasam pe a doua zi ceea ce putem realiza astazi. De ce presupunem ca aceasta va veni ? De cele mai multe ori nu ramanem decat cu regrete.

     Sa ii reamintim in fiecare zi celei mai bune prietene cat de mult o iubim si cat de recunoscatoare ii suntem ca ne face zi de zi viata mult mai frumoasa, sa le impartasim colegiilor cat de mult le apreciem munca, sa ii marturisim baiatului dupa care salivam de atata timp cat de mult ne place, fara sa ne mai gandim daca sentimentele sunt reciproce sau nu. Daca ne facem mii de scenarii ( si la ce imaginatie bogata avem noi fetele, fereasca-se :)) nu vom gasi niciodata curajul de a face primul pas si asa sa scapam de incertitudini. A venit momentul sa ne luam viata in propriile maini si sa o traim fara nici un regret .

     Tu ce ai face astazi daca ai sti ca maine nu vei mai avea ocazia ?

O imbratisare valoreaza cat o mie de cuvinte

 
          O, da ! Iubesc sa ofer imbratisari celor dragi, sa ii strang cu toata dragalasenia si afectiunea mea in brate, consider ca reprezinta felul meu de a le arata ce simt pentru ei si de a le multumi ca imi fac zilnic viata infinit de frumoasa ! Cu fiecare imbratisare pe care o daruim, imprumutam o particica din sufletelul nostru fiintelor iubite.

       De cand am cunoscut cele mai speciale prietene la care puteam visa vreodata, am descoperit ca ador sa le imbratisez. Prietenele mele imi inspira cele mai frumoase trairi si sentimente.

        Am invatat sa nu mai tin cont de felul cum sunt perceputa de cei din jur. Persoanele mai bune ca mine nu ma vor judeca niciodata, iar de ceilalti nu vreau sa imi mai pese. Nu merita sa ne consumam si sa ne riscam propria fericire pentru niste persoane pline de rautate, frustrari, complexe, incapabile de gesturi altruiste.

      Astazi mi-am propus sa aduc putina bucurie in viata unei doamne extraordinare, cu un suflet mare si care a fost ranita pe nedrept. Ma doare mult cand sufera cineva la care tin si as face tot posibilul sa alin durerea. M-am gandit sa ii scriu o scrisorica draguta in care ii reaminteam cat de pretioasa este viata si ca nu putem permite nimanui sa ne rapeasca linistea sufleteasca fara acordul nostru. Cel mai bine m-am simtit atunci cand i-am oferit o imbratisare sincera si calduroasa, din toata inima, alaturi de multa energie pozitiva, curajul si puterea de a merge mai departe. Cea mai mare satisfactie sufleteasca atunci cand ajuti sincer pe cineva cred ca este felul in care ajungi tu sa te simti. Esti invadat de o energie inexplicabila, simti cum inima iti bate mai tare, iti vine sa sari si sa tipi in interiorul tau de fericire. Iubesc la maxim acest sentiment si vreau sa ajut cat mai multe persoane ce au nevoie de mine !

      De ce nu incercam sa fim mai buni ? Sa oferim iubire neconditionata, indiferent daca se intoarce la noi sau nu. Pur si simplu sa daruim afectiune fara a astepta ceva in schimb. De ce trebuie sa fim egoisti pana si in dragoste ? Daca punem propria noastra fericire in slujba altora, atunci aceasta devine incerta si efemera, iar noi ne simtim deplorabil. Dupa cum spunea Lester Levenson : "Fericirea este consecinta iubirii pe care o emanam. Daca imi pot amplifica iubirea, imi pot amplifica simultan si starea de fericire." Frumos spus, nu ? Ce ar fi sa incercam sa traim cu totii in acest mod? Sunt sigura ca lumea in care suntem obligati sa convietuim ar deveni un loc mult mai placut si mai prietenos ! Haideti sa fim oameni in primul rand si sa ne comportam ca atare !

      Tu cand ai simtit ultima oara nevoia sa imbratisezi pe cineva pentru ca iti este extrem de drag ? Nu mai sta pe ganduri, pur si simplu actioneaza, caci nu stii daca vei mai avea vreodata ocazia !

Diana...cu vanilie - cupcakes in heaven

     Astazi se implinesc 7 luni de cand ti-ai revendicat locul printre ingerasi. Culmea ironiei, am aflat ca existi tocmai urmatoarea zi dupa ce ai incetat sa faci parte din lumea noastra materiala. Imi amintesc si acum momentul in care am ajuns acasa intr-o dimineata de 7 noiembrie dupa o garda obositoare si am intrat putin pe fb inainte de a dormi. O prietena draga ce iti poarta numele a dat share la o postare de a ta : " Peste ani.Unele lucruri e mai bine sa ramana nerostite" . Am ramas impresionata de felul tau unic, sensibil si frumos de a scrie. Am mai citit cateva articole si m-am indragostit iremediabil de tine, mi-am dat seama ca esti o fiinta extraordinara pe care vroiam sa o cunosc mai bine.

     Am avut un soc cand am intrat pe pagina ta de fb, care era plina de comment-uri de condoleante. Chiar daca nu te stiam personal, am inceput sa plang ca si cum as fi pierdut o fiinta draga. M-a afectat vestea trecerii tale in nefiinta. Nu puteam concepe ca nu voi avea niciodata privilegiul de a face cunostinta cu tanara uimitoare pe care abia o descoperisem si care m-a miscat profund. O banala tuse te-a rapit de langa noi, la numai 26 de ani, avand un viitor promitator inainte. Ai muncit enorm sa ajungi unde erai si te asteptau multe recompense. Te admir din tot sufletul pentru cate ai realizat pana la aceasta varsta frageda, inclusiv ai ajuns redactor-sef adjunct la revista Unica. Nu oricine se poate lauda cu asemenea performante. Tu esti unica , Diana ! 

     Nu inteleg de ce ai primit atatea mesaje cu : " Odihneasca-se in pace !" cand de fapt Dumnezeu te-a luat de langa noi pentru ca are planuri mult mai grandioase pentru tine, nu are de gand sa te lase sa te odihnesti nici o clipa. Acum rolul tau este mai important ca oricand : tu ai misiunea de a aduce putina lumina in aceasta lume intunecata, rece si cruda in care unii dintre noi inca suntem obligati sa supravietuim. Eu sunt de parere ca tu reprezinti un sacrificiu pentru binele suprem. Diana, imi pare rau ca a fost nevoie ca tu sa parasesti persoanele iubite pentru ca noi sa incepem sa traim.

     Nu voi avea niciodata onoarea de a-ti putea multumi personal ca esti o fiinta atat de minunata, de a te imbratisa cu mult drag si de a-ti da un pupic apasat pe obraz asa cum iti place tie, sa iti daruiesc un buchet cu flori galbene cum o facea prietena ta cea mai buna, sa iti spun cat de mult iti apreciez articolele , in timp ce tu te emotionezi pana la lacrimi cand vezi cat esti de venerata. Dar iti voi simti prezenta de fiecare data cand iti voi rasfoi cartea din scoarta in scoarta sau iti voi reciti postarile de pe blog inainte de culcare, pentru a visa ingerasi frumosi ca tine. Eu consider ca te afli in continuare printre noi, si de aceasta data mai puternica si mai fericita ca oricand, caci visul tau s-a indeplinit. In sfarsit exista cartea ce iti duce numele mai departe, astfel tu vei trai pentru totdeauna in sufletele noastre. Sunt convinsa ca daca fiecare am imprumuta cate ceva de la tine, deja am trai intr-o lume infinit mai buna.

     Iti datorez atat de multe, draga mea Diana vanilata ! Tu esti inspiratia mea. De cand a aparut cartea ta am simtit ca trebuie neaparat sa o am, m-am gandit obsesiv la felul frumos in care ti-ai trait din plin viata, ca si cum ceva mai puternic decat mine ma atragea ca un magnet spre tine. Imi doream mult sa ma aseman tie in comportament, atitudine, stil, rafinament, bunatate, sa fiu cat mai aproape de tine. Abia acum doua nopti mi s-a revelat motivul.Tu imi oferi claritate si transparenta asupra propriei mele existente, ai facut sa dispara blocajele autoimpuse ce ma impiedecau sa imi realizez visele. Acum, datorita tie, stiu ce voi face in continuare pentru a putea trai viata care mi-a fost destinata si a ma ridica la adevaratul meu potential ! Voi incepe cu acest blog , iar inspiratia imi va veni pe parcurs. Am din ce in ce mai multe idei cu cat scriu mai mult. Nu am avut niciodata o pasiune reala pentru asa ceva inainte de tine. Asa ca iti multumesc din tot sufletul pentru toate lucrurile minunate pe care le-ai lasat pentru noi in urma ta ! Te vom face sa te simti mandra de noi !

     Cat de frumoasa ai putut fi Diana ! Acum esti superba in continuare si stralucesti mai mult ca oricand, dar din punct de vedere spiritual  ! Daca noi nu te mai putem vedea, asta nu inseamna ca nu ne esti alaturi !

                                                              sursa foto

                                http://www.cumparaocarte.ro/diana-cu-vanilie-book

   Sa ai grija de sufletele noastre si sa raspandesti bunatatea si iubirea nemarginita a lui Dumnezeu asupra noastra asa cum ai facut-o de cand te-ai ridicat la Cer, ingerasul meu drag! Nu te vom uita niciodata si iti vom face tot posibilul ca tu sa fii mereu prezenta in inimile noastre ! Ne-ai daruit atat de multe, inclusiv ne-ai invatat sa traim din plin fiecare zi, fara nici cel mai mic regret, ca si cum ar fi ultima. Tu esti un adevarat exemplu pentru noi toti si este datoria noastra sa iti oferim locul pe care il meriti !

Who am I ?

        Este imposibil sa nu ma iubesti odata ce ajungi sa ma cunosti :) Am i right or am i right? Da, recunosc, de aceasta data chiar ma da modestia afara din casa :) Ha, ha !

       Sa incepem cu inceputul. M-am nascut intr-o zi legendara, 7 mai 1986, cu aproximativ 7 ore inainte ca Steaua sa castige Cupa Campionilor Europeni, fapt pentru care ma consider un talisman norocos. A fost singura zi din istoria Romaniei in care o echipa de fotbal a castigat un campionat de o asemenea anvergura. Imi place sa cred ca ma astepta un destin grandios. Me special you know :) Sloganul meu : nimic nu este intamplator !

       

       Momentan lucrez ca medic dentist. Nu reprezinta ceea ce sunt, este doar profesia mea de vreo 3 ani. Locuiesc in Ramnicu Valcea, un oras cu cele mai frumoase imprejurimi. Mi se pare ca judetul meu este unul dintre cele mai extraordinare din intreaga tara. Avem niste peisaje ce iti taie respiratia . 

        Visez sa devin designer vestimentar. Iubesc ideea de a crea cele mai dragute rochii de seara !

       De cand sunt mica mi-am dorit sa inventez ceva, orice. Anul trecut, prin februarie 2013, am si reusit. Din greseala, avand de fapt alte intentii, am creat un serum facial pe baza de uleiuri 100% natural. De un an si jumatate de cand il folosesc, tenul meu este impecabil pentru prima oara in viata mea. Toata lumea imi spune ca par muuult mai tanara decat sunt :) Abia astept sa il comercializez la scara larga, sa se bucure cat mai multe persoane de el (mai ales ca previne aparitia ridurilor si hraneste tenul in profunzime :)

       Iubesc tot ce tine de frumos : oamenii cu sufletul pur, natura, peisajele montane, excursiile,  orasul meu de suflet Roma, tara mea preferata Franta, fotografia, eleganta, stilul, rafinamentul, bunul gust, rochitele, machiajul, muzica trance si pop, comediile romantice, pizza, crispy strips, ciocolata cu caramel, capuccinno cu aroma de alune, fructele de padure.

       Ador animalutele la maxim, mult mai mult decat pe oameni in general! Imi vine sa mangai si sa vorbesc cu orice catelus imi iese in cale. Au niste ochisori atat de dulci, tristi si nevinovati. Ei sunt lipsiti de rautate, invidie, egoism si ofera iubire, afectiune si devotament neconditionat. Este o insulta la adresa unui caine sa fie comparat cu un barbat :)

     Sunt extrem de complexa, genul de persoana pe care nu vei ajunge intr-o viata intreaga sa o cunosti 100% ( nu de alta, dar nici macar eu insami nu stiu cine sunt cu adevarat, iar eu traiesc cu mine de 28 anisori :) Nu ai sanse de a te plictisi vreodata de mine. Exclus !!! Sunt spontana, imprevizibila, nu prea am stare uneori, putin nebunatica ( sa nu zic nebuna rau :)), uneori ma comport ca o mama grijulie si atenta cu cei dragi, alteori cersesc atentie si astept sa fiu rasfatata, giugiulita, dezmierdata. Pot fi matura, intelegatoare, empatica, dau cele mai bune si mai obiective sfaturi, imi imbratisez cu toata afectiunea prietenele mele mult adorate si imi exprim sentimentele. Am fost un copil destul de rasfatat, dar sunt tare mandra de acest lucru, imi place sa ma laud :)) Nu e vina mea ca am fost singura la parinti, bunici si unchi, eu doar am cules roadele :)

       Am atata personalitate incat pot sa dau si la altii :)) In cazul meu, ce e mult strica ! Fara dar si poate ! Sunt o persoana integra, inteleapta, corecta, sincera, incerc sa nu ranesc sentimentele celor dragi, am principii morale bine definite si un spirit justitiar care imi face viata imposibila. Recunosc ca sunt destul de inteligenta ( nu va faceti griji, nu ma da modestia afara din casa :p ), dar in ciuda faptului ca am fost atat de dotata intelectual nu am miscat un deget sa ma ridic la nivelul adevaratului meu potential. In momentul de fata ma straduiesc din rasputeri sa schimb acest lucru si sa ma ridic la nivelul asteptarilor, pentru ca cei dragi sa se poata simti mandri de mine.

       Imi  place sa fiu draguta cu fiecare persoana pe care o cunosc. Sunt de parere ca oamenii iti raspund cu aceeasi moneda si ca ar trebui sa ii tratam asa cum ne dorim noi insine sa fim tratati. Bunatatea atrage bunatate, nu ?

     Stiu ca Dumnezeu ma iubeste. Mult prea mult de fapt. Chiar daca i-am gresit de atatea ori si nu am devenit inca persoana care am fost destinata, El nu m-a parasit niciodata. Mai mult de atat, imi daruieste din ce in ce mai multa iubire, imi da putere sa lupt atunci cand sunt la pamant, ma ghideaza pe drumul cel bun,  imi trimite in mod frecvent persoane minunata ce imi imbogatesc viata si imi redau zambetul pe buze si lumina in privire. 

       Am invatat sa spun DA fiecarei oportunitati ce imi iese in cale atunci cand presimt ca provine de sus. Stiu ca daca o ignor si ii intorc spatele nu voi primi alta prea curand. In plus, fiecare fapta buna pe care am ocazia sa o infaptuiesc imi aduce o satisfactie personala si o pace sufleteasca greu de descris in cuvinte. 

       In septembrie 2013 am descoperit cartile de dezvoltare personala si simt ca mi-au schimbat radical viata. Am evoluat enorm din momentul in care am citit prima carte : " Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vrei tu" de Larry Crane pana la cea pe care o citesc in prezent : " Puterea intentiei " de Dr. Wayne Dyer.

     Incerc in mod constant sa descopar ce este mai bun in oameni, imi place sa incurajez, sunt loiala, responsabila, intelegatoare, de incredere, imi asum faptele, ii respect pe ceilalti. Sunt extrem de perseverenta, de cele mai multe ori in propria prostie. Ha, ha ! Sunt exagerat de organizata si ordonata, probabil putin obsesiv-compulsiva :)), obisnuiam sa imi aranjez hainele si cartile pe culori, sa dea bine estetic :)

       Mi s-a reprosat de multe ori ca am prea mult bun simt ! Da, ati citit bine ! Se pare ca in ziua de azi este o veritabila povara sa fii bine crescut, caci ai de a face cu multa prostie si rautate.

      Vad aura celor cu care intru in contact si cred ca tarie in prima impresie. Cred ca simtim instinctiv daca o persoana este buna sau rea, daca ne provoaca antipatie sau dimpotriva, simtim o nevoie inexplicabila de a o imbratisa si de a-i multumi ca face parte din viata noastra ( da, Ade si Lucia, despre voi este vorba :) Pentru mine este foarte important sa fac o prima impresie buna. You never get a second chance to make a good first impression !

      Sunt exagerat de expresiva. Cuvintele mi-ar putea trada trairile, dar privirea niciodata ! Cand sunt fericita sau bine dispusa, ochii mei stralucesc, privirea se lumineaza dintr-o data, imi inclin capul in partea dreapta si se iveste timid un zambet cald si inocent pe chipul meu. Daca sunt trista sau deprimata ma simt moarta in interior, absenta, ochii mei sunt goi, nu am chef de nimic, nu ma intereseaza cum arat si ies destul de greu din aceasta stare. In schimb, atunci cand ma supara, enerveaza sau scoate din minti cineva fereasca-se ! Il privesc de parca l-as electrocuta daca as avea puteri magice . Privirea mea e chiar periculoasa :) Nimeni nu imi cunoaste gandurile mai bine decat propria mama. Cand imi pune o intrebare al carei raspuns il consider inacceptabil sau retoric ii arunc o privire taioasa de isi da singura seama de ceea ce se petrece in mintea mea, nu este nevoie sa rostesc un singur cuvant :)) Imi place sa ne intelegem din priviri !

      Ador sa ma machiez, numai atunci ma simt frumoasa din punct de vedere fizic. Pana si propriul meu tata se minuneaza uneori ca pot fi si eu draguta :) Mersi pentru votul de incredere daddy !

     Vorbesc engleza la perfectie, doar o studiez de 21 ani. Cred ca intr-o viata anterioara am fost o adolescenta americana pentru ca am mereu tendinta de a vorbi ca una :)) Am invatat spaniola din telenovele . Deh, ce sa facem, nu toti suntem perfecti :p Am invatat franceza in maxim un an , datorita celei mai minunate si rabdatoare profesoare, care ma indragea mult, ma simteam atat de privilegiata . Vous me manque, madame Popovici :)

      Reusesc sa fiu amuzanta fara sa imi propun, dar de cele mai multe ori sunt ironica ori sarcastica cu oricine si-o cauta :)) Nu e vina mea ca nu ii duce capul pe unii :p

     Nu imi place ca oamenii sa profite de bunatatea mea. Intelegeti odata ca a fi de treaba nu este sinonim cu a fi naiva. Pe cat de mult iubesc sa arunc o mana de ajutor prietenilor mei adevarati oricand, cu orice au nevoie, in orice conditii, pe atat de mult detest persoanele ce intind coarda si abuzeaza de-a dreptul de prietenia mea, fara o oferi nimic in schimb. Mda, stiu ca e mult mai placut sa iei decat sa dai. Eu o numesc prietenie intr-un singur sens. Adica eu iti sunt prietena, dar tu ma vezi doar ca pe cineva de care poti profita  dupa bunul tau plac oricand ai nevoie. Nu se face asa ceva ! Incerc sa elimin astfel de fiinte din viata mea.

     Nu pot tolera nesimtirea oricat as incerca. Nu vreau astfel de oameni in preajma mea. Daca nu ma pot ridica, macar sa nu ma coboare la nivelul lor. De asemenea detest tupeul, egoismul, egocentrismul, aroganta. Nu suport sa vorbesc urat, nu as face-o nici daca viata mea ar depinde de asta si ii evit pe cei cu vocabular dubios.

  Mi-am propus sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima. La un moment dat chiar o sa fie !

Welcome to a piece of my heart

                               

       Bine ati venit dragii mei cititori ! Sunt atat de incantata ca pot imparti cu niste fiinte atat de minunate ca voi tot ce am eu mai sincer si mai frumos in sufletelul meu. Nu ma cunoasteti inca dar sper sa va mentin interesul sa ma urmariti in continuare. Va asigur ca nu veti regreta !

     Dupa cum deja v-ati dat seama , eu ma numesc Bianca si voi fi gazda dumneavoastra. Simt de prea multa vreme nevoia sa imi creez un jurnal online, dar pana acum nu am avut curajul sa merg pana la capat. De mult timp imi doresc sa fac si eu parte din aceasta minunata lume virtuala. Chiar mi-am creat un blog in urma cu 2 ani, dar nu am postat niciodata. Gata, pana aici ! De acum inainte mi-am propus sa lupt pentru a-mi indeplini toate visele si mai ales pentru a trai viata care mi-a fost destinata. Vreau sa ma bucur de fiecare clipa, sa o traiesc la intensitate maxima, sa pun suflet in orice actiune intreprind, sa las ceva bun in urma mea pe unde merg, sa influentez vieti, sa imbogatesc suflete, sa fac o diferenta in aceasta lume rece si cruda in care traim. Ajunge sa ajutam cu adevarat o singura persoana si deja putem afirma ca am schimbat ceva.

      Acest blog a fost creat cu un scop, si anume pentru a ma ajuta sa ma cunosc mai bine pe mine insami si pentru a invata sa ma apreciez la adevarata mea valoare, in ciuda defectelor pe care mi le-am atribuit toata viata. Vreau sa incep sa ma vad prin ochii celor dragi, care mereu imi lasa impresia ca ma iubesc prea mult. Pot spune ca am avut o epifanie. Acum cateva zile am visat ca imi cream un blog, iar eu cred foarte mult in semne. Stiu ca Dumnezeu ne vegheaza constant si are grija de noi, in ciuda faptului ca alegem sa ignoram tot ce ne inconjoara. Ne trimite indicii subtile de care multi nici nu suntem constienti. Daca le identificam la timp , intelegem mesajul ascuns si le punem in practica, suntem ghidati pe drumul cel bun si vom avea parte de multe realizari. Cu cat daruim mai multa iubire si bunatate celor cu care intram in contact, cu atat Dumnezeu ne va darui mai mult, iar iubirea Sa divina nu cunoaste limite. Este singura cale pentru a cunoaste fericirea absoluta si desavarsita.

      Alegeti sa traiti frumos, demn, nobil, cu speranta si credinta in suflet si seninatate in privire !