Carpe diem sau...mai bine nu ?

   

     Da, cu totii iubim notiunea de a trai clipa . Dar cati dintre noi o punem in aplicare ? Eu una sunt convinsa ca nici 1% din populatie. Suntem atat de procupati sa ne construim un viitor, incat uitam sa ne bucuram de momentul prezent. Fara sa ne dam seama, timpul trece pe langa noi si pierdem definitiv ocazia de a ne bucura de micile placeri ale vietii.

    

     Îi invidiem pe cei care traiesc cu adevarat, profita din plin de fiecare oportunitate ce li se iveste in cale, lupta pentru a-si atinge cele mai inalte teluri, isi declara iubirea fara a le pasa cum sunt perceputi de cei din jur, actioneaza exact cum simt in fiecare secunda de existenta, isi asculta instinctul si dau curs inimii. 

  Noi, restul de 99%, suntem simpli spectatori la filmul vietii noastre. Ii lasam pe altii sa ne dirijeze fiecare actiune. Noi ne putem lua popcornul, ne asezam comod in fotoliu si privim neputinciosi cum se deruleaza propria viata fara acordul nostru. Suntem prea indiferenti, delasatori, nu am misca un deget sa ne fie mai bine, dar ne plangem constant oricui este dispus sa ne asculte despre cat de mult ne detestam slujba, colegii, prietenii, situatia finaciara, chiar si familia. Ne strigam frustrarile si deceptiile in patru zari, nu conteaza pe cine ranim cu ale noastre cuvinte pline de venin. Daca noi nu suntem fericiti de ce i-am lasa pe altii sa se bucure ? Adevarul este ca singurii responsabili pentru felul in care am decis sa traim suntem noi insine si nimeni altcineva. Daca stam bine sa ne gandim, nu ne-a pus nimeni pistolul la tampla pentru a face alegerile gresite. Cred ca la nivel subconstient suntem dependenti de nefericire, terifiati de a ne asuma riscuri fara a ne construi tot felul de scenarii paranoice in mintea noastra, ne complacem in anumite situatii care ne aduc multe frustrari, disperare si regrete, ne distrug esenta divina, ne ucid spiritul . Ce mai ramane din noi ? Numai un corp fizic, gol in interior, fara sentimente, ratiune si capacitatea de a distinge binele si raul.

      Ce ar fi daca am darui astazi tot ce avem mai bun si mai frumos in noi ? Cine stie ce aduce ziua de maine ? Numai cel de Sus, dar nu are de gand sa ne ofere indicii, doar ne-a inzestrat cu liberul arbitru. De noi depinde sa facem propriile alegeri, uneori cele corecte, alteori menite sa ne invete sa nu mai repetam anumite greseli. Pacat ca lasam pe a doua zi ceea ce putem realiza astazi. De ce presupunem ca aceasta va veni ? De cele mai multe ori nu ramanem decat cu regrete.

     Sa ii reamintim in fiecare zi celei mai bune prietene cat de mult o iubim si cat de recunoscatoare ii suntem ca ne face zi de zi viata mult mai frumoasa, sa le impartasim colegiilor cat de mult le apreciem munca, sa ii marturisim baiatului dupa care salivam de atata timp cat de mult ne place, fara sa ne mai gandim daca sentimentele sunt reciproce sau nu. Daca ne facem mii de scenarii ( si la ce imaginatie bogata avem noi fetele, fereasca-se :)) nu vom gasi niciodata curajul de a face primul pas si asa sa scapam de incertitudini. A venit momentul sa ne luam viata in propriile maini si sa o traim fara nici un regret .

     Tu ce ai face astazi daca ai sti ca maine nu vei mai avea ocazia ?