Am remarcat pe propria mea piele ca gesturile celorlalti au o mare influenta asupra noastra, fie ca realizam acest lucru sau nu. Sunt de parere ca trebuie sa imprumutam ceea ce apreciem cel mai mult la cei din jurul nostru. Ca sa o citez pe Alina Ceusan, una dintre bloggeritele cele mai indragite din mediul online : "Be the kind of person you would like to meet" . Acesta este motto-ul conform caruia isi traieste fiecare zi si ii iese de minune , din cate am vazut.
Nu ne-am nascut perfecti, dar avem tot timpul din lume sa ne dezvoltam, sa ne autodepasim constant, sa facem tot posibilul pentru a deveni cea mai buna versiune a noastra. Sa fim genul de oameni de care sa se simta mandri urmasii nostri, sa facem o diferenta in lume, sa ramana ceva bun de pe urma noastra cand noi nu vom mai fi. Acest obiectiv se poate realiza citind carti de dezvoltare personala, socializand cu persoane din diferite medii sociale de la care putem invata cum sa fim domni sau doamne in adevaratul sens al cuvantului si aici nu ma refer la un statut civil. Degeaba esti casatorita daca te comporti ca la usa cortului, nu ai maniere, bun-simt, decenta, respect, modestie. Nu vei fi niciodata o lady, asa ca nu mai pretinde contrariul !
Eu aleg sa imi iau inspiratia de la doamnele ce emana eleganta prin fiecare por si impun respect fara a fi nevoie sa rosteasca vreun cuvant. Aleg sa fiu o persoana responsabila, inteleapta, matura, ce isi controleaza fiecare gest si tinuta pana in cel mai mic detaliu, imi asum deciziile si traiesc fara regrete, macar tot ma aleg cu o lectie invatata din toata treaba. Invat sa devin nobila, demna, gratioasa, gingasa, un pic mai dulce ( prea acra si sictirita am mai putut fi pana acum, ha ha, didn't saw that coming, did you :p ), corecta, disciplinata, muuult mai rabdatoare, optimista ( prea mult pesimism mi-a daunat grav psihicului :p ), sa imi construiesc o imagine de sine sanatoasa. Nu renunt la valorile si principiile mele, sunt mandra ca posed asa ceva intr-o societate care nu are nici cea mai vaga idee cu ce se mananca moralitatea si bunul simt. Nu ma las influentata negativ de catre cei din jurul meu, preiau doar ce merita luat in calcul de la acestia. Iar daca nu am nimic de invatat de pe urma lor, prefer sa ii tin cat mai la distanta. Recunosc ca mai am muuuult de lucru pana voi dobandi calitatile pe care mi le-am propus sa mi le insusesc, dar consider ca sunt pe drumul cel bun si nu am de gand sa ma opresc nici cand voi considera ca am reusit, intotdeauna este loc de mai bine. In plus, importanta nu este destinatia, ci calatoria in sine.
Atata timp cat noi insine traim demn si frumos, cu credinta in suflet, tandrete in privire si caldura in glas, ii putem corupe si pe ceilalti sa ne urmeze exemplul. Daca le oferim bunatate, sinceritate si afectiune, eu sunt de parere ca trebuie sa se lipeasca ceva si de ei. Mi-ar placea ca oamenii sa transmita mai departe gesturile noastre altruiste si sa ii ajute pe altii, astfel incat sa se formeze un cerc al bunatatii. Da, stiu, cam bat campii, poate are ceva legatura cu faptul ca scriu la 3 dimineata. Dar imi place sa cred ca lumea in care sunt obligata sa supravietuiesc poate deveni un loc mai bun, dar acest lucru nu se poate intampla decat prin credinta. Numai Dumnezeu ne poate salva din intunericul iminent ce ne ameninta tot mai des ca ne va inghiti. Lumea a devenit prea rea, mult mai rea decat putem duce noi, simpli muritori de rand !
Eu aleg sa imi iau inspiratia de la doamnele ce emana eleganta prin fiecare por si impun respect fara a fi nevoie sa rosteasca vreun cuvant. Aleg sa fiu o persoana responsabila, inteleapta, matura, ce isi controleaza fiecare gest si tinuta pana in cel mai mic detaliu, imi asum deciziile si traiesc fara regrete, macar tot ma aleg cu o lectie invatata din toata treaba. Invat sa devin nobila, demna, gratioasa, gingasa, un pic mai dulce ( prea acra si sictirita am mai putut fi pana acum, ha ha, didn't saw that coming, did you :p ), corecta, disciplinata, muuult mai rabdatoare, optimista ( prea mult pesimism mi-a daunat grav psihicului :p ), sa imi construiesc o imagine de sine sanatoasa. Nu renunt la valorile si principiile mele, sunt mandra ca posed asa ceva intr-o societate care nu are nici cea mai vaga idee cu ce se mananca moralitatea si bunul simt. Nu ma las influentata negativ de catre cei din jurul meu, preiau doar ce merita luat in calcul de la acestia. Iar daca nu am nimic de invatat de pe urma lor, prefer sa ii tin cat mai la distanta. Recunosc ca mai am muuuult de lucru pana voi dobandi calitatile pe care mi le-am propus sa mi le insusesc, dar consider ca sunt pe drumul cel bun si nu am de gand sa ma opresc nici cand voi considera ca am reusit, intotdeauna este loc de mai bine. In plus, importanta nu este destinatia, ci calatoria in sine.
Atata timp cat noi insine traim demn si frumos, cu credinta in suflet, tandrete in privire si caldura in glas, ii putem corupe si pe ceilalti sa ne urmeze exemplul. Daca le oferim bunatate, sinceritate si afectiune, eu sunt de parere ca trebuie sa se lipeasca ceva si de ei. Mi-ar placea ca oamenii sa transmita mai departe gesturile noastre altruiste si sa ii ajute pe altii, astfel incat sa se formeze un cerc al bunatatii. Da, stiu, cam bat campii, poate are ceva legatura cu faptul ca scriu la 3 dimineata. Dar imi place sa cred ca lumea in care sunt obligata sa supravietuiesc poate deveni un loc mai bun, dar acest lucru nu se poate intampla decat prin credinta. Numai Dumnezeu ne poate salva din intunericul iminent ce ne ameninta tot mai des ca ne va inghiti. Lumea a devenit prea rea, mult mai rea decat putem duce noi, simpli muritori de rand !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu