Welcome back my sweet May !

Sursa foto 

     Pentru mine luna mai este luna mea de suflet, pe care o astept cu drag un an intreg, luna in care primavara isi atinge apogeul, soarele imi zambeste, iar superbele floricele ma saluta si imi infrumuseteaza chiar si cea mai trista zi. De fiecare data aceasta luna vine insotita de cele mai placute surprize .

    Luna mai pentru mine reprezinta si ziua mea de nastere, 7 mai, o cifra magica, ce in fiecare an imi aduce numai bucurii. De obicei imi place sa o sarbatoresc cu o sedinta foto deoarece eu consider ca fotografiile sunt eterne, in timp ce momentele efemere :)

    Anul 2015 mi-a daruit pana in momentul de fata cele mai frumoase amintiri si simt ca va fi cel mai bun din viata mea de pana acum. Mi-am propus ca acest an sa insemne atingerea potentialului meu maret, pe care l-am cam neglijat pana acum, spre marea mea rusine :( Cu toata tristetea si capul plecat, trebuie sa recunosc ca am prostul obicei de a ma apuca de un proiect cu mult entuziasm, numai sa renunt la primul obstacol. Probabil se datoreaza faptului ca am pus prea mare pret pe parerea altora, blocandu-mi vocea interioara pentru a da glas celor exterioare. Not a smart move you know ! Mai am mult de lucru la acest capitol, dar macar constientizez ce am de facut in continuare. Vreau mai mult decat orice sa traiesc viata la care visez si nu una care mi-a fost impusa. Imi doresc sa realizez lucruri marete, sa fac ceea ce iubesc si sa iubesc ceea ce fac, sa influentez destine, sa motivez, sa intind o mana de ajutor, sa las ceva bun in urma mea oriunde m-as afla.Vreau sa cunosc fericirea si implinirea pe toate planurile, dar mai ales sa le daruiesc si celor care au cea mai mare nevoie de acestea .

   

Sursa foto

     Pot spune ca sunt cu adevarat binecuvantata in ultima perioada ! Am parte de cei mai minunati oameni, ce reusesc sa stearga amintirile neplacute si dureroase cauzate de altii. Dumnezeu imi arata constant ca imi este alaturi la fiecare pas si are grija de mine, daruindu-mi fix ceea ce am nevoie in cele mai grele momente. Situatii, oameni, gesturi marunte, simple mesaje, cuvinte rostite din suflet, dar care pentru mine reprezinta mult mai mult decat consider ca as merita. Sunt atat de iubita si adorata incat nu imi va ajunge o viata intreaga sa dau inapoi tot ce primesc !

      Have an amazing month my darlings !

Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vrei tu

    Acesta este titlul cartii scrise de Larry Crane ce mi-a schimbat viata si mi-a deschis apetitul pentru alte cartii de dezvoltare persoanala. Datorita ei am inceput sa vad lumea cu alti ochi si sa constientizez ca numai de mine depinde felul in care ma simt si ca ceilalti nu merita sa aiba nici o putere asupra mea.

    "Omul plin de iubire dispune de cea mai puternica forta din univers. A iubi echivaleaza cu a fi puternic."

    "Tu te poti bucura de tot ceea ce iti doresti, de intreaga iubire si fericire din Univers si de toate roadele acestora. Ia acum decizia sa practici iubirea. Incepe cu tine insuti. Scopul meu suprem este sa invat sa ma iubesc neconditionat. "

   "Orice lucru pozitiv care se intampla in viata ta reprezinta un castig. Proiecteaza-ti iubirea asupra fiecarui castig, oricat de marunt ti s-ar parea la prima vedere. Devino constient de aceste castiguri si noteaza-le. In acest fel se vor multiplica la infinit."

    "Motivul pentru care nu m-am bucurat pana atunci de fericire era ca imi dorisem ca ceilalti oameni sa ma iubeasca. Din cauza acestei asteptari, fericirea mea era incerta si efemera, motiv pentru care, motiv pentru care m-am simtit multa vreme mizerabil."

    "Mi-am dat seama ca singurele momente in care am fost cu adevarat fericit au fost cele in care eu am fost cel care emana iubire, nu in cele in care m-am bucurat de iubirea altora."

   "Fericirea este consecinta iubirii pe care o emanam. Daca imi pot amplifica iubirea, imi pot amplifica simultan si starea de fericire."

   "Realizarea faptului ca fericirea, starea de sanatate, bogatia si pacea interioara sunt determinate de capacitatea omului de a iubi a fost marea revelatie a lui Lester Levenson si darul lui pentru noi toti. Lester si-a petrecut restul vietii ajutandu-i si pe alti oameni sa descopere secretul care i-a fost revelat."

    "Iubirea umana este egoista si nu are nimic de a face cu iubirea divina, care este complet altruista si neconditionata. Iubirea reala se adreseaza intregului Univers, nu doar unei persoane de care te simti atras. Ea integreaza toti oamenii din lume, nu doar un singur individ. Iubirea reala, divina, este sinonima cu acceptarea neconditionata a tuturor fiintelor din Univers."

    "Marea majoritate a oamenilor confunda iubirea cu aprobarea egoului lor. Aceasta nu este insa o iubirea reala, de aceea ea nu ofera o satisfactie pe termen lung. "

   "Iubirea este sinonima cu daruirea lipsita de orice fel de atasament, fara asteptarea de a primi ceva in schimb."

Putem renunta la ceea ce iubim ?

    Fara indoiala, aceasta este cea mai mare dovada de iubire. Totusi, nu este un gest la indemana oricui, pentru ca noi, muritorii de rand, suntem mult prea egoisti pentru a putea renunta la ceea ce ne aduce bucurie si pofta de viata. De multe ori ne bazam pe altii pentru a ne oferi afectiunea dupa care tanjim atat de mult. Cel mai simplu ar fi sa o cautam in propria persoana, dar din nefericire pentru noi, nu posedam educatia si intelegerea necesare actului de iubire de sine. Am fi mult mai impliniti sufleteste daca nu am mai incredinta altora fericirea care ni se cuvine de drept. In plus, daca ajungem sa ne iubim pe noi insine , ii putem molipsi si pe cei din jur sa ne indrageasca. Sa o citez pe Sandra Bullock : " people care about people that care about themselves " . Adica, daca noi ne pretuim si iubim din toate punctele de vedere ceea ce suntem, ceilalti se vor indragosti iremediabil de ceea ce gasesc in noi. Iar de cele mai multe ori este vorba de calitati pe care si ei isi doresc sa le cultive. Asta ne atrage cel mai mult unii la altii, cautam o versiune imbunatatita a noastra, pe cineva sa ne completeze si de la care avem multe de invatat.

       Dar cum toate lucrurile bune au un sfarsit, vine un moment in viata noastra cand trebuie sa luam o decizie care ne sfasie pe dinauntru. Incercam sa evitam sau sa amanam cat putem de mult acea clipa inevitabila. Nu renuntam numai la persoanele cu care nu ne putem imagina un viitor, cu care avem dificultati in comunicare sau ale caror vicii ne scot din sarite, parteneri de viata care ne transforma in ceea ce nu suntem numai de dragul de a pastra o relatie toxica.

        Uneori trebuie sa lasam sa plece de langa noi tocmai persoana pe care o iubim cel mai mult pe lumea aceasta, sufletul nostru pereche, posesorul chipului pe care l-am visat de atatea ori. Si nu pentru ca nu ne-ar impartasi sentimentele, pentru ca de fapt si acesta ne iubeste la fel sau chiar mai mult. Este o iubire ce te loveste ca un fulger, te mistuie, te arde in interior, iti ia respiratia cu fiecare sarut pasional, iti face inima sa bata mai tare ca oricand si simti din prima clipa ca este "the one", traiesti la intensitate maxima fiecare clipa la gandul ca este prea frumos sa fie adevarat si se poate sfarsi oricand. Oricat de perfect ar parea totul, nu iti ramane decat sa accepti faptul ca v-ati cunoscut la locul potrivit, dar in momentul gresit. Poate inca nu a venit vremea voastra sau poate ati asteptat prea mult si este tarziu sa va consumati frumoasa poveste.

        Cand iubesti cu toata fiinta ta, ai face pana si imposibilul sa ii daruiesti fericire deplina fiintei pe care o adori mai mult decat orice. In dragoste nu este loc de egoism, ci de sacrificiu de sine. Nu poti sa te gandesti numai la cum plutesti tu pe norisorul tau roz si pufos si cat de implinit te simti in momentul respectiv. Daca lumea s-ar sfarsi ai fi impacat ca ti-ai cunoscut jumatatea sufletului tau.

      Sa nu regreti niciodata ca nu i-ai marturisit cat de mult il adori, venerezi, divinizezi. Nu tine in tine, orice ar fi, arata-i cat de mult inseamna in viata ta atunci cand ai ocazia. De fapt, fiecare zi trebuie privita ca pe un dar ceresc, fii recunoscator pentru tot ce iti daruieste Dumnezeu. Ai avut parte de cea mai frumoasa poveste de iubire, ce poti sa ceri mai mult ?
 
        Nu a zis nimeni ca sufletele pereche vor ramane impreuna pentru tot restul vietii si multe altele de acum incolo. Poate ca aceasta dragoste mistuitoare este atat de pretioasa tocmai pentru ca te poti bucura de ea numai pentru o perioada scurta, in care daruiesti ce este mai bun si mai frumos in tine. Din nefericire vine un moment in care esti nevoit sa analizezi pe toate partile relatia si sa pui binele lui mai presus de fericirea ta. Asta nu inseamna ca a incetat sa te mai iubeasca, ci dimpotriva, te iubeste mai mult ca oricand. Dar nu sunteti numai voi doi pe lume. Trebuie sa luati in calcul si factorii externi . De exemplu, o familie care are alte planuri ce nu te includ pe tine; toti parintii vor ce este mai bun pentru copii lor si ii cresc cum pot ei mai bine. Acestia considera ca nimeni nu este suficient de bun pentru puisorul lor mult adorat. Parintii sunt sfinti, nu poti sa ceri vreodata cuiva sa aleaga intre voi. Acesta ar fi un gest imatur, egoist si nedemn. Un alt caz il reprezinta o cariera demna de toata admiratia peste mari si tari, pentru care iubitul tau a muncit pe branci toata viata. Tu trebuie sa il sustii si sa il incurajezi sa isi atinga potentialul, chiar daca va realiza acest lucru atat de departe de tine. Il iubesti si il vei lasa sa plece, in speranta ca nu te va uita si va face tot posibilul sa fiti impreuna cat mai curand.

     Oricare ar fi situatia, pentru tine el va fi intotdeauna "the one that got away", cel la care te vei gandi zilnic, pe care il visezi si te trezesti speriata ca nu il vei mai avea aproape, cel despre care le povestesti cu multa afectiune prietenelor tale  de fiecare data cand te intreaba daca ai mai vorbit cu el. Dupa o vreme ajungi sa te resemnezi ca el nu se va mai intoarce. Tot ce poti face este sa incerci sa iti construiesti un viitor cu "second best" si sa faci tot ce iti sta in putere pentru ca aceasta relatie sa functioneze. Singuratatea doare prea tare. Poate nu va avea aceeasi intensitate ca dragostea pe care ai impartasit-o cu el, dar puteti compensa prin afectiune, respect, loialitate, fidelitate, prietenie.

    Bucurati-va de ea atata timp cat o aveti si apreciati iubirea pe care o primiti, rasplatind-o cu si mai multa iubire oferita!

No expectations

     Viata asta este atat de dura uneori incat te pune la pamant cand te astepti cel mai putin, cand simti ca toate planetele s-au aliniat in favoarea ta si nu iti mai incapi in piele de fericit ce esti. Parca nu iti vine sa crezi ca ti se intampla atatea lucruri minunate. Dar stai, nu te bucura inca. Esti intr-un montagne-russe, dupa ce ai ajuns in varf si esti deasupra a tot ce vezi in jur si simti ca l-ai prins pe Dumnezeu de un picior, in secunda urmatoare esti obligat sa cobori brusc, fara a putea constientiza ceea ce tocmai s-a intamplat.

     Am invatat ca singurul mod in care putem evita o dezamagire de proportii din partea celor pe care ii iubim este sa nu avem nici o asteptare de la acestia. Nu poti fi ranit daca nu ai aspiratii inalte.  Doare prea tare cand, in ciuda faptului ca le esti mereu alaturi, zi si noapte, ii ajuti cu cele mai nebunesti si greu de pus in practica favoruri, realizezi ca nu iti apreciaza eforturile si iti intorc spatele singura data cand ai si tu nevoie de ei. Noi incercam in mod constant sa ii intelegem si sa ne punem in situatia lor, le oferim claritatea si obiectivitatea de care au nevoie pentru a lua cea mai buna decizie cand se confrunta cu o dilema. Oare nu meritam si noi acelasi tratament ?

    M-am resemnat cu faptul ca nu ii putem schimba pe cei dragi. Nu suntem noi responsabili pentru felul in care ne trateaza acestia. Tot ce putem face noi este sa ii iubim in continuare si sa ii acceptam asa cum sunt, fara a avea vreo asteptare din partea acestora. Cine stie ? S-ar putea sa ne surprinda in mod placut la un moment dat. Nu trebuie sa ne pierdem speranta, caci atunci chiar nu am mai avea nici o bucurie pe lumea asta rece si dura. Viata este mult prea imprevizibila pentru propriul nostru bine. De aceea trebuie sa fim pregatiti si sa incercam sa ne adaptam fiecarei situatii.

   Daca as fi stiut atunci ce stiu acum, sunt sigura ca as actiona fix la fel, pentru ca o astfel de persoana sunt eu si nu voi renunta la ce este mai frumos in mine din cauza altora. Eu sunt multumita de alegerile facute si imi asum greselile, pe care le vad ca pe niste lectii de viata destul de productive. Mi-am propus sa caut binele in fiecare persoana, indiferent cat de mult va trebui sa scormonesc . Dumnezeu ne-a dat viata tuturor si ne-a daruit cate un suflet nobil si plin de iubire fiecaruia. Doar ca unii il avem acoperit de prea multe straturi ce necesita a fi indepartate : de dureri, frustrari, egoism, invidie, egocentrism, prostie involuntara, ignoranta, indiferenta. Consider ca daca avem suficienta rabdare unii cu altii, vom ramane uimiti de persoanele minunate pe care le putem descoperi si la care nu ne-am fi asteptat niciodata.

    In incheiere o sa va las sa meditati asupra unuia dintre citatele mele preferate William Shakespeare : " Mereu sunt fericit ! Stii de ce? Pentru ca nu astept nimic de la nimeni, sa astepti intotdeauna doare. Viata este scurta, asa ca iubeste viata. Fii fericit si zambeste intotdeauna. Traieste doar pentru tine si aminteste-ti : inainte sa vorbesti, asculta. Inainte sa scrii, gandeste. Inainte sa ranesti, simte. Inainte sa urasti, iubeste. Inainte sa renunti, incearca. Inainte sa mori, traieste. "

Sa inspiram pentru a putea primi inspiratie

         Am remarcat pe propria mea piele ca gesturile celorlalti au o mare influenta asupra noastra, fie ca  realizam acest lucru sau nu. Sunt de parere ca trebuie sa imprumutam ceea ce apreciem cel mai mult la cei din jurul nostru. Ca sa o citez pe Alina Ceusan, una dintre bloggeritele cele mai indragite din mediul online : "Be the kind of person you would like to meet" . Acesta este motto-ul conform caruia isi traieste fiecare zi si ii iese de minune , din cate am vazut. 

      Nu ne-am nascut perfecti, dar avem tot timpul din lume sa ne dezvoltam, sa ne autodepasim constant, sa facem tot posibilul pentru a deveni cea mai buna versiune a noastra. Sa fim genul de oameni de care sa se simta mandri urmasii nostri, sa facem o diferenta in lume, sa ramana ceva bun de pe urma noastra cand noi nu vom mai fi. Acest obiectiv se poate realiza citind carti de dezvoltare personala, socializand cu persoane din diferite medii sociale de la care putem invata cum sa fim domni sau doamne in adevaratul sens al cuvantului si aici nu ma refer la un statut civil. Degeaba esti casatorita daca te comporti ca la usa cortului, nu ai maniere, bun-simt, decenta, respect, modestie. Nu vei fi niciodata o lady, asa ca nu mai pretinde contrariul !

       Eu aleg sa imi iau inspiratia de la doamnele ce emana eleganta prin fiecare por si impun respect fara a fi nevoie sa rosteasca vreun cuvant. Aleg sa fiu o persoana responsabila, inteleapta, matura, ce isi controleaza fiecare gest si tinuta pana in cel mai mic detaliu, imi asum deciziile si traiesc fara regrete, macar tot ma aleg cu o lectie invatata din toata treaba. Invat sa devin nobila, demna, gratioasa, gingasa, un pic mai dulce ( prea acra si sictirita am mai putut fi pana acum, ha ha, didn't saw that coming, did you :p ), corecta, disciplinata, muuult mai rabdatoare, optimista ( prea mult pesimism mi-a daunat grav psihicului :p ), sa imi construiesc o imagine de sine sanatoasa. Nu renunt la valorile si principiile mele, sunt mandra ca posed asa ceva intr-o societate care nu are nici cea mai vaga idee cu ce se mananca moralitatea si bunul simt. Nu ma las influentata negativ de catre cei din jurul meu, preiau doar ce merita luat in calcul de la acestia. Iar daca nu am nimic de invatat de pe urma lor, prefer sa ii tin cat mai la distanta. Recunosc ca mai am muuuult de lucru pana voi dobandi calitatile pe care mi le-am propus sa mi le insusesc, dar consider ca sunt pe drumul cel bun si nu am de gand sa ma opresc nici cand voi considera ca am reusit, intotdeauna este loc de mai bine. In plus, importanta nu este destinatia, ci calatoria in sine.

      Atata timp cat noi insine traim demn si frumos, cu credinta in suflet, tandrete in privire si caldura in glas, ii putem corupe si pe ceilalti sa ne urmeze exemplul. Daca le oferim bunatate, sinceritate si afectiune, eu sunt de parere ca trebuie sa se lipeasca ceva si de ei. Mi-ar placea ca oamenii sa transmita mai departe gesturile noastre altruiste si sa ii ajute pe altii, astfel incat sa se formeze un cerc al bunatatii. Da, stiu, cam bat campii, poate are ceva legatura cu faptul ca scriu la 3 dimineata. Dar imi place sa cred ca lumea in care sunt obligata sa supravietuiesc poate deveni un loc mai bun, dar acest lucru nu se poate intampla decat prin credinta. Numai Dumnezeu ne poate salva din intunericul iminent ce ne ameninta tot mai des ca ne va inghiti. Lumea a devenit prea rea, mult mai rea decat putem duce noi, simpli muritori de rand !

Să ne reamintim sa fim oameni

     Trist, dar adevărat ! Trăim într-o societate ce nu mai cunoaște noțiunea de bunătate, altruism, compasiune, integritate, empatie, onestitate, corectitudine, respect. Nu mai stim să întindem o mână de ajutor celor care au cea mai mare nevoie. Nu mai suntem capabili de a le fi alaturi celor dragi fara a-i judeca si a le spune cum sa isi traiasca propria viata. Am uitat sa incurajam, sa incercam sa descoperim ce este mai bun in cei care ne inconjoara, sa comunicam, sa fim iubitori, afectuosi, iertatori fata de cei care ne-au gresit.

      Ma intristeaza atata rautate in lumea in care traim. Uneori chiar cred ca se apropie sfarsitul, caci Dumnezeu nu mai poate indura atata machiavelism, dualitate, indiferenta, ignoranta, atatia criminali diabolici care ucid cu sange rece numai pentru propria placere bolnava. El ne-a daruit tot ce aveam nevoie pentru a trai o viata perfecta, iar noi ne batem joc de toata munca si iubirea Sa neconditionata. Nu stim sa fim recunoscatori pentru viata plina de abundenta pe care am primit-o fara sa o meritam. Ne gandim ca daca am avea mai mult am fi mai fericiti, dar acest lucru nu se va intampla niciodata. Daca ne concentram exclusiv asupra a ceea ce ne lipseste, vom atrage tot mai multe astfel de situatii, in loc sa fim recunoscatori pentru ceea ce ne-a fost daruit cu atata dragoste. Daca ne-am bucura si pentru putinul de care avem parte, atunci am primi din ce in ce mai mult.

     Eu consider ca atunci cand ajuti cu inima deschisa pe cineva ai parte de cea mai mare satisfactie sufleteasca. Bucuria si lumina de pe chipul lor care te priveste cu inocenta si stupefactie face sa merite orice efort si sacrificiu. Este priceless, you know ! Nimeni si nimic nu poate depasi acest sentiment. Daca fiecare dintre noi ar face zilnic un gest marunt si aparent insignifiant, dar care pentru cei la ananghie ar insemna totul, atunci am putea construi o lume mai buna pentru viitorii nostri copilasi, care se vor simti mandri de noi.

     De cateva saptamani eu mi-am propus sa las ceva frumos si semnificativ in urma mea oriunde as merge, astfel incat cei cu care interactionez sa isi aminteasca numai cu drag de mine cand nu voi mai fi prin preajma. Incerc sa ii inteleg pe oameni asa cum sunt ei, sunt constienta ca nu ii putem schimba pe altii, tot ce putem schimba este felul in care ii percepem noi. Sa empatizam cu acestia, sa incercam sa ajungem la esenta lor originara, sa daramam zidurile pe care si le-au construit in jur pentru a nu mai fi raniti, sa le oferim ceva ce au crezut ca nu mai exista in ziua de azi : bunatate neconditionata si omenie in adevaratul sens al cuvantului.

     După cum spunea și Zig Ziglar, unul dintre autorii mei preferati :" Suntem aici să vindecăm, nu să rănim. Suntem aici să iubim, nu să urâm. Suntem aici sa creăm, nu să distrugem."

   

Carpe diem sau...mai bine nu ?

   

     Da, cu totii iubim notiunea de a trai clipa . Dar cati dintre noi o punem in aplicare ? Eu una sunt convinsa ca nici 1% din populatie. Suntem atat de procupati sa ne construim un viitor, incat uitam sa ne bucuram de momentul prezent. Fara sa ne dam seama, timpul trece pe langa noi si pierdem definitiv ocazia de a ne bucura de micile placeri ale vietii.

    

     Îi invidiem pe cei care traiesc cu adevarat, profita din plin de fiecare oportunitate ce li se iveste in cale, lupta pentru a-si atinge cele mai inalte teluri, isi declara iubirea fara a le pasa cum sunt perceputi de cei din jur, actioneaza exact cum simt in fiecare secunda de existenta, isi asculta instinctul si dau curs inimii. 

  Noi, restul de 99%, suntem simpli spectatori la filmul vietii noastre. Ii lasam pe altii sa ne dirijeze fiecare actiune. Noi ne putem lua popcornul, ne asezam comod in fotoliu si privim neputinciosi cum se deruleaza propria viata fara acordul nostru. Suntem prea indiferenti, delasatori, nu am misca un deget sa ne fie mai bine, dar ne plangem constant oricui este dispus sa ne asculte despre cat de mult ne detestam slujba, colegii, prietenii, situatia finaciara, chiar si familia. Ne strigam frustrarile si deceptiile in patru zari, nu conteaza pe cine ranim cu ale noastre cuvinte pline de venin. Daca noi nu suntem fericiti de ce i-am lasa pe altii sa se bucure ? Adevarul este ca singurii responsabili pentru felul in care am decis sa traim suntem noi insine si nimeni altcineva. Daca stam bine sa ne gandim, nu ne-a pus nimeni pistolul la tampla pentru a face alegerile gresite. Cred ca la nivel subconstient suntem dependenti de nefericire, terifiati de a ne asuma riscuri fara a ne construi tot felul de scenarii paranoice in mintea noastra, ne complacem in anumite situatii care ne aduc multe frustrari, disperare si regrete, ne distrug esenta divina, ne ucid spiritul . Ce mai ramane din noi ? Numai un corp fizic, gol in interior, fara sentimente, ratiune si capacitatea de a distinge binele si raul.

      Ce ar fi daca am darui astazi tot ce avem mai bun si mai frumos in noi ? Cine stie ce aduce ziua de maine ? Numai cel de Sus, dar nu are de gand sa ne ofere indicii, doar ne-a inzestrat cu liberul arbitru. De noi depinde sa facem propriile alegeri, uneori cele corecte, alteori menite sa ne invete sa nu mai repetam anumite greseli. Pacat ca lasam pe a doua zi ceea ce putem realiza astazi. De ce presupunem ca aceasta va veni ? De cele mai multe ori nu ramanem decat cu regrete.

     Sa ii reamintim in fiecare zi celei mai bune prietene cat de mult o iubim si cat de recunoscatoare ii suntem ca ne face zi de zi viata mult mai frumoasa, sa le impartasim colegiilor cat de mult le apreciem munca, sa ii marturisim baiatului dupa care salivam de atata timp cat de mult ne place, fara sa ne mai gandim daca sentimentele sunt reciproce sau nu. Daca ne facem mii de scenarii ( si la ce imaginatie bogata avem noi fetele, fereasca-se :)) nu vom gasi niciodata curajul de a face primul pas si asa sa scapam de incertitudini. A venit momentul sa ne luam viata in propriile maini si sa o traim fara nici un regret .

     Tu ce ai face astazi daca ai sti ca maine nu vei mai avea ocazia ?